În pașii 8 și 9, ne vom muta concentrarea de la sine la alții. Ne vom concentra pe îmbunătățirea relațiilor noastre cu ceilalți. Mai întâi vom vedea cum falsul nostru sine ne-a afectat relațiile, apoi ne vom ocupa de repararea lor. Pașii 8, 9 și 10 formează baza pentru bunăstarea noastră emoțională.
Iată ce face ca acest Pas să fie atât de provocator: ni se cere să încălcăm o regulă de bază a sinelui nostru fals, care cerea cândva că trebuie să fim perfecți, că trebuie să fim supraoameni pentru a fi OK. A fi om nu a fost suficient; trebuia să devenim cineva care nu eram. Trebuia să fim mai mult decât oameni. Ne-am respins pentru a deveni un sine fabricat. Am devenit falși, trăind în spatele unei fațade fabricate.
Dr. Nathaniel Branden (1994), una dintre cele mai importante autorități în domeniul stimei de sine, a identificat șase caracteristici pe care le posedă persoanele cu stima de sine ridicată. Asumarea răspunderii a fost numărul unu.
Vedem imediat câteva dintre beneficiile Pasului 8. Învățăm despre iertare, ce este nevoie pentru a dezvolta stima de sine și cum să ne ridicăm pe picioarele noastre. Ne recuperăm integritatea. Ne îndreptăm spre a ne ierta pe noi înșine și pe ceilalți. Ne mutăm într-un loc dincolo de bine și rău, unde ne asumăm responsabilitatea pentru noi înșine și pentru acțiunile noastre.
Examinând lista noastră, putem vedea un model în comportamentul nostru distructiv. În Doisprezece pași și Douăsprezece tradiții, Bill Wilson a descris procesul în felul următor: În timp ce scopul de a face reparații altora este primordial, este la fel de necesar ca dintr-o examinare a relațiilor noastre personale să extragem fiecare informație despre noi înșine și despre dificultățile noastre fundamentale. Deoarece relațiile defectuoase cu alte ființe umane au fost aproape întotdeauna cauza imediată a necazurilor noastre, inclusiv alcoolismul nostru, niciun domeniu de investigație nu ar putea aduce recompense mai satisfăcătoare și mai valoroase decât acesta.
La Pasul 8, am devenit dispuși să facem reparații acelor oameni cărora le-am făcut necazuri, pe care i-am rănit. Pasul 9 este despre a fi sincer atunci când facem reparații. Încercăm să restabilim justiția socială. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că restabilim drepturile omului unei persoane a căror drepturi le-am încălcat. Dacă suntem cu adevărat sinceri, există șansa ca reparațiile noastre să promoveze vindecarea și să facă pe cineva din nou întreg.
Când facem reparații, trebuie să recunoaștem cât de profund i-am rănit pe alții. Ei, victimele noastre, nu erau în niciun fel răspunzători pentru ceea ce le făcusem noi. Nu putem justifica comportamentul nostru putred. Am făcut ceea ce am făcut pentru cine eram, nu pentru cine erau ei.
Menținerea motivului corect pentru a face amendamente ne poate ajuta să răspundem în mod corespunzător, indiferent dacă suntem iertați sau nu. Dacă reparăm din motivul corect, atunci lipsa de iertare a victimei nu ne va dezechilibra. Le vom oferi spațiu pentru a răspunde în orice mod au nevoie. Îi vom lăsa să ne spună cum au fost răniți. Nu îi vom întrerupe și nu vom insista că greșesc. Le vom onora și respecta sentimentele. Nu vom impune nicio așteptare și nu vom impune nicio judecată asupra răspunsului lor; le vom accepta reacția pentru ceea ce este.
De fiecare dată când facem reparații, rezolvăm o altă problemă neterminată. Acest lucru are un efect foarte pozitiv asupra psihicului nostru. Această energie devine acum disponibilă pentru a trăi, pentru a ne ajuta să ne ocupăm mai eficient de ceea ce se întâmplă în momentul prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu