<< Recunoştinţă
Doamne,
Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat şi pentru tot ce mi-ai lăsat!
Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat şi pentru tot ce mi-ai lăsat!
Acum un an, fix în această noapte, eram pe masă de operaţie...un frig cumplit..cu faţă tumefiată, cu lacrimi în ochi, mă gândeam : " Cum am ajuns Doamne aici, eu nu voiam decât să beau un păhărel".
Mă întreba cineva cum arăta E., acum un an, şi îi voi spune pe această cale cum era E. acum un an. Era o fată fără nici o speranţă, cu sufletul sfâşiat, singură, pe un pat de spital...după o beţie de 11 zile. O fată care nu mai voia să trăiască, fără nici un vis, fără ...nimic. Mi-e atât de greu să scriu aceste rânduri, şi totodată sunt atât de fericită că le scriu. Dumnezeu nu m-a lăsat să mor, mai mult de atât mi-a dat încă o familie( naşi, fraţi, surori) şi o întreagă comunitate de prieteni.
Cui aş putea să-i mulţumesc prima dată: lui G., care a stat un an de zile de vorba, la telefon cu mine, că să mă convingă să nu mai beau, ca într-un final să reuşească să mă interneze? Lui C., care atunci când G. a plecat din tara, m-a luat sub aripa lui protectoare. Grupului online, care timp de 2 luni de zile, cât nu puteam să ies din casă, m-au primit la şedinţele lor? Grupului meu de la spital, unde am cei mai buni prieteni? Oamenii aceştia îmi fac fiecare zi însorită, au atâta dragoste în ei, încât sincer, pentru mine viaţa a căpătat un alt sens. Cui aş putea eu mulţumi mai întâi, când zilnic mă trezesc cu postările fetelor...fetele astea din comunitate, care sunt nişte eroine şi care au fost un exemplu pentru mine? Lui M. şi celor din GSO care au avut încredere în mine şi m-au lăsat să depăşesc graniţele şi să învăţ. Fratelui meu mai mare, F. care atâta curaj şi onestitate, şi m-a ajutat, necondiţionat, ori de câte ori am avut nevoie? Celor doi C. care m-au ajutat să pot sluji cu încredere grupul? Tuturor grupurilor din Bucureşti, la care ori de câte ori am fost în vizită, m-au primit cu mare căldură? Lui C. M. care atunci când am avut o problema, m-a sunat la 12 noaptea, ca să mă ajute? Lui G-ţă care se lupta cu mine să mă însănătoşească mintal şi spiritual? Lui T., datorită căruia am fost în stare să mă duc în prima mea vacanţă, fără să beau? Prietenului meu Tb, care deşi nu mă cunoaşte personal, când am fost în mare impas m-a ajutat? O să uit vreodată faţă zâmbitoare a lui D. când ne-am întâlnit la Chişinău? Faţa A.-ei speriată si blândă când m-a văzut prima dată în spital? Chipurile frumoase ale tuturor, celor pe care i-am cunoscut la Conferinţa de la Bucureşti?
Cui să-i mulţumesc mai întâi??
Scriind, deja mi-a venit şi răspunsul.. Lui Dumnezeu. Doar El m-a scăpat de moarte, mi-a îndreptat paşii către aceşti oameni minunaţi, către această comunitate care pentru mine , acum la un an de zile, înseamnă totul. Va iubesc pe fiecare în parte şi va mulţumesc din tot sufletul meu!! Fără voi, eu nu aş fi E. cea de astăzi.
Cum e E., după un an de zile de abstinenţă? O fată care a pornit pe un drum, pe drumul ei ...şi nu se va opri, o fată care are inima plină de iubire şi recunoştinţă, o fată care vrea să trăiască în această comunitate, care are multe de învăţat ... şi va învăţa. E., acum e un om ...cum nici nu speram că sunt ...şi asta doar datorită vouă dragilor. N-am cuvinte să exprim recunoştinţa, am încercat aici să spun puţin din ce simt; mii de scuze celor care nu i-am amintit..că sunt mulţi, cei care m-au ajutat să ajung aici...dar e ora înaintată..şi am atâtea emoţii... Doamne ajuta !!! >>
Mă întreba cineva cum arăta E., acum un an, şi îi voi spune pe această cale cum era E. acum un an. Era o fată fără nici o speranţă, cu sufletul sfâşiat, singură, pe un pat de spital...după o beţie de 11 zile. O fată care nu mai voia să trăiască, fără nici un vis, fără ...nimic. Mi-e atât de greu să scriu aceste rânduri, şi totodată sunt atât de fericită că le scriu. Dumnezeu nu m-a lăsat să mor, mai mult de atât mi-a dat încă o familie( naşi, fraţi, surori) şi o întreagă comunitate de prieteni.
Cui aş putea să-i mulţumesc prima dată: lui G., care a stat un an de zile de vorba, la telefon cu mine, că să mă convingă să nu mai beau, ca într-un final să reuşească să mă interneze? Lui C., care atunci când G. a plecat din tara, m-a luat sub aripa lui protectoare. Grupului online, care timp de 2 luni de zile, cât nu puteam să ies din casă, m-au primit la şedinţele lor? Grupului meu de la spital, unde am cei mai buni prieteni? Oamenii aceştia îmi fac fiecare zi însorită, au atâta dragoste în ei, încât sincer, pentru mine viaţa a căpătat un alt sens. Cui aş putea eu mulţumi mai întâi, când zilnic mă trezesc cu postările fetelor...fetele astea din comunitate, care sunt nişte eroine şi care au fost un exemplu pentru mine? Lui M. şi celor din GSO care au avut încredere în mine şi m-au lăsat să depăşesc graniţele şi să învăţ. Fratelui meu mai mare, F. care atâta curaj şi onestitate, şi m-a ajutat, necondiţionat, ori de câte ori am avut nevoie? Celor doi C. care m-au ajutat să pot sluji cu încredere grupul? Tuturor grupurilor din Bucureşti, la care ori de câte ori am fost în vizită, m-au primit cu mare căldură? Lui C. M. care atunci când am avut o problema, m-a sunat la 12 noaptea, ca să mă ajute? Lui G-ţă care se lupta cu mine să mă însănătoşească mintal şi spiritual? Lui T., datorită căruia am fost în stare să mă duc în prima mea vacanţă, fără să beau? Prietenului meu Tb, care deşi nu mă cunoaşte personal, când am fost în mare impas m-a ajutat? O să uit vreodată faţă zâmbitoare a lui D. când ne-am întâlnit la Chişinău? Faţa A.-ei speriată si blândă când m-a văzut prima dată în spital? Chipurile frumoase ale tuturor, celor pe care i-am cunoscut la Conferinţa de la Bucureşti?
Cui să-i mulţumesc mai întâi??
Scriind, deja mi-a venit şi răspunsul.. Lui Dumnezeu. Doar El m-a scăpat de moarte, mi-a îndreptat paşii către aceşti oameni minunaţi, către această comunitate care pentru mine , acum la un an de zile, înseamnă totul. Va iubesc pe fiecare în parte şi va mulţumesc din tot sufletul meu!! Fără voi, eu nu aş fi E. cea de astăzi.
Cum e E., după un an de zile de abstinenţă? O fată care a pornit pe un drum, pe drumul ei ...şi nu se va opri, o fată care are inima plină de iubire şi recunoştinţă, o fată care vrea să trăiască în această comunitate, care are multe de învăţat ... şi va învăţa. E., acum e un om ...cum nici nu speram că sunt ...şi asta doar datorită vouă dragilor. N-am cuvinte să exprim recunoştinţa, am încercat aici să spun puţin din ce simt; mii de scuze celor care nu i-am amintit..că sunt mulţi, cei care m-au ajutat să ajung aici...dar e ora înaintată..şi am atâtea emoţii... Doamne ajuta !!! >>
E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu