“N-o fi mare lucru,
dar la mine ma gandesc”
Daca as aduna timpul petrecut gandindu-ma la mine – cel putin 70% ma gandesc (de obicei facandu-mi griji) la viitorul meu, 20% din timp ma gandesc la trecut (de obicei dorind sa fi facut alte alegeri), si cca. 10% din timp mi-l petrec gandindu-ma la ce ar trebui sa fac in continuare – este usor de remarcat de ce nu am timp si pentru altii. Sunt ocupat! Paradoxal, totusi, este ca toata aceasta atentie auto-centrata nu este determinata de un ego umflat ori de o mare stima de sine. Mai curand este stima de sine scazuta, determinata de alcoolism, cea care imi alimenteaza gandurile, si de aceea, cea mai mare parte a gandirii mele este negativa si auto distructiva. Autodesconsiderarea este o tema caracteristica a acestei boli, iar atunci cand este combinata cu obsesia de sine devine o combinatie depresiva mortala. Slava Domnului exista o cale de scapare. Am fost invatat devreme, ca aceasta auto – centrare este radacina necazurilor mele, iar recuperarea adevarata provine din a gandi la ceilalti si a lucra cu ei. Am descoperit ca atunci cand imi indrept atentia catre ceilalti, nu ma gandesc la mine, si numai atunci incep sa ma simt mai bine cu mine insumi.
Si cu cat ma simt mai bine cu mine insumi, cu atat imi este mai usor sa ma gandesc la ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu