Si la AA exista clisee. Nu o spun in sens negativ. Pur si simplu exista. Unul dintre acestea este ca pasul 1 este cel mai greu de facut. >>
Inspirat de o impartasire de pe Prietenii lui Bill, m-am gandit la mine si la ce cred eu despre ˝clisee˝, despre repetitie si despre care pas mi s-a parut cel mai greu.
Repetitia (chiar excesiva) in AA nu banalizeaza, ci faciliteaza procesul de invatare si constientizare (subconstientul primeste informatia in mod repetat pana o asimileaza si o transforma in obicei - obicei care inlocuieste vechile tipare si convingeri, pentru noi, distructive - care se manifesta, mai apoi, in mod natural si firesc in constient, deci in viata de zi cu zi). Cam lunga fraza, dar asta e.
˝Cliseul˝ auzit de mine in legatura cu primul pas este mai degraba ca Pasul 1 este singurul care trebuie facut 100%, de la bun inceput. Pentru ca el inseamna acceptarea bolii si ca alcoolul nu mai este o optiune. In caz contrar, ceilalti pasi care urmeaza nu au nicio sansa de reusita, intrucat pana la urma ne intoarcem la alcool. Si implicit, la Pasul 1. Spunea un prieten drag mie la o intalnire ca pasul 1 este fundamentul programului si inseamna nu numai sa accept, dar sa si fac ceva dupa ce accept.
La inceputul recuperarii mele, Pasul 1 mi s-a parut cel mai greu. Pentru ca nu am inteles! Cum sa nu mai fiu stapan pe viata mea?
Dupa ce am lucrat Pasul 1, Pasul 2 mi s-a parut cel mai greu. Era vorba despre credinta si sanatate mintala. Greu de rumegat!
Dupa Pasul 2, Pasul 3 mi s-a parut aproape imposibil. Vointa si viata mea in grija lui Dumnezeu?
Pasul 4 - inventar, fara frica, ˝dezvelirea cepei˝, eu, baiatul bun, cel fara de defecte?
Sa mai si vorbesc despre asta cuiva? - Pasul 5.
Sa vreau sa ma schimb? (Pasul 6) si chiar sa o si fac? (Pasul 7).
Sa vreau sa-mi repar greselile? (Pasul 8) si chiar sa o si fac? (Pasul 9).
Greu, foarte greu.
Sa repar greselile imediat ce mi-am dat seama de ele, sa fac din meditatie si rugaciune o rutina zilnica si colac peste pupaza sa aplic toate chestiile astea de la 1 la 11 in toate situatiile de viata, bașca sa mai ajut si pe altii?! Păi?! ...
De-a lungul timpului mi-am dat seama ca cel mai greu pas a fost cel pe care nu l-am facut INCA!
Stefan
P.S.: NU UITA SA TE BUCURI DE VIATA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu