<<Am auzit de multe ori, inclusiv la AA, ca pe parcursul vietii caram in spate un rucsac cu pietre, bolovani care ne ingreuneaza mersul. Si cand, la un moment dat , cu ajutorul programului invatam sa scapam de acesti bolovani ,viata noastra devine mai usoara.
Cu cat inaintez in recuperare cu atat in dau seama ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Cred ca in cazul meu, si probabil nu numai, rucsacul respectiv pe care pot sa-l identific cu fiinta mea este intr-adevar plin de lucruri care imi ingreuneaza mersul prin viata. Mi-as dori sa fie "bolovani" pt ca asta ar insemna ca i-am identificat, stiu ce sunt si ca nu imi trebuie. Dar cred ca de fapt acolo e o amestecatura de lucruri, la care pot sa ma uit dar nu stiu exact ce sunt. Nu stiu care sunt rele, care sunt bune, daca trebuie sa scap de ele sau imi folosesc. Sunt toate amestecate.
Se spune in Big Book ca un pas important este identificarea noului venit cu ceilalti membri ai grupului. Dar identificare in ce? In modul in care consumam alcool. Poate..dar stim ca programul de 12 pasi a fost creat pt altceva.
Astazi stiu ca sunt alcoolic. Am acceptat asta. Ceea ce nu stiu exact este ce inseamna sa fii alcoolic. Care anume sunt simptome ale alcoolismului si care sunt trasaturi ale ADNului meu. De care din ele trebuie sa scap ca sa pot sa traiesc fara sa fiu nevoit sa caut eliberarea in alcool sau alte substante.
Cineva spunea aseara la o sedinta:" Ma simteam complet singur si acest sentiment se accentua cand eram inconjurat de oameni."
Am ramas uluit. Pai si eu ma simt singur, si mai ales cand sunt inconjurat de oameni. Ba chiar evit multimile din cauza asta. Inseamna ca asta e o parte a bolii? Pai asta e bine..ca am un program de recuperare si poate la un moment dat, ca si omul care vorbea nu o sa ma mai simt asa. Simt ca niciodata nu o sa mai fiu cu cineva, nimeni nu o sa ma mai placa vreodata . Simt ca viata mea e sterila, ca nu se intampla nimic. Niciodata nu am avut o relatie in abstinenta. Nu stiu cum sa incep o relatie in abstinenta. Cineva spunea ca era atat de emotiv cu femeile, incat daca nu era alcoolul probabil ca ar fi fost virgin si la varsta asta. Simt exact acelasi lucru. Si probabil ca sunt mii de exemple.
Ceea ce e important insa e ca datorita programului si cu ajutorul unor membrii AA cu experienta incep sa identific toate aceste lucruri, si asta imi da speranta. De unele pot sa scap mai repede, de altele mai greu dar cel putin imi dau seama ca nu sunt defect, asa cum credeam si ca aceste simptome ale bolii pe care le descoper in fiecare zi(asta datorita faptului ca am inceput sa vanez oamenii de la care cred ca am ce invata si intelege) poate la un momendat nu vor mai fi acolo.>>
A., Anglia
Preluare de pe Prietenii lui Bill
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu